Nu imi mai amintesc in ce carte am citit prima oara despre faptul ca Brancusi era vegetarian. In orice caz, scena incepea cu Brancusi insusi, in atelierul lui, mancand branza si rosii pe o tablie de lemn. Nu cred ca exista ceva mai bun, pe lumea asta.
De ce e atat de important, ca Brancusi era vegetarian? Ei bine, pentru a sublinia ca vegetarianismul, pe langa faptul ca poate porni din educatie, si din traiul intr-un mediu care-l favorizeaza, isi are radacinile intr-un bun simt si o bunatate a omului, care nu au nimic de-a face cu ceea ce-l inconjoara.
Daca am astepta ca mediul si educatia sa-i faca pe oameni buni, am gresi. Aceste aspecte pot doar sa-l impiedice de la a evolua in directia buna. E greu sa te astepti ca taranul roman, de pilda, obisnuit de secole cu sacrificiul animalelor, ridicat la rangul de ritual, sa inteleaga conceptul de vegetarianism.
Dar iata ca Brancusi, crescut la capre, intr-o familie de cea mai modesta origine posibila, din care de altfel a si fugit, avea innascut acest bun simt omenesc.E mare pacat ca nu se vorbeste de acest aspect al vietii lui Brancusi, care il ridica inca o data deasupra unor idoli de carton, mult mai populari in zilele noastre.
Pentru cei care nu stiu prea multe despre Brancusi, gasiti istoria lui pe pagina Wikipedia, din pacate nimic despre faptul ca Brancusi era vegetarian.