Cardamon (Hel)

Condimentul cardamon (hel – in ebraica, denumire preluata de unele popoare arabe) este samanta unui arbust din aceeasi familie cu ghimbirul, de provenienta indiana, cu anumite variatiuni de culoare, functie de zona in care este cultivat.
Cele doua tipuri de cardamon recunoscute sunt: Elettaria, raspandit din India pana in Malaezia, si avand culoare verde; alaturi de Amomum, cunoscut si sub numele de cardamon negru, cardamon Java sau cardamon bengal, si raspandit in zona Australiei si a Asiei. Ambele tipuri de cardamon sunt folosite pentru a condimenta preparatele din legume, dar si deserturile sau bauturile.

Cardamonul are un gust puternic, unic,  intens aromat, care aduce cu parfumul usor intepator al rasinoaselor, dar si cu eucaliptul sau camforul.
Cardamonul negru se deosebeste printr-un parfum putin “afumat”, desi nu este amar, cu o aroma racoaroasa pe care unii o considera similara cu menta.
Cardamonul este un ingredient comun in bucataria indiana si este utilizat in produsele de panificatie si muraturi in tarile nordice.
Cardamonul verde este una dintre cele mai scumpe mirodenii, ca pret/kg, insa este nevoie de o cantitate foarte mica pentru ca preparatul sa imprumute aroma cardamonului. In Orientul Mijlociu, praful de cardamon verde este folosit pentru prajituri, dar este si o aroma traditionala regasita in cafea si in ceai.

Proprietatile cardamonului:

Pentru a scapa de mirosul de usturoi sau alcool, cardamonul, la fel ca si nucsoara, poate fi mestecat pret de cateva secunde, si va avea un efect surprinzator. Semintele si pastaile de cardamon contin un ulei volatil care se foloseste in industria parfumurilor si a preparatelor energizante, fiind cunoscut si efectul afrodisiac al acestuia. In egala masura, cardamonul este recomandat pentru efectul sau racoritor in zilele caniculare, sau pentru tulburarile digestive.

Semintele de cardamon isi pierd foarte repede proprietatile, de aceea se recomanda a fi pastrate in borcane mici, inchise ermetic, si macinate chiar inainte de a fi folosite.