Ceaiuri medicinale

Am promis un articol despre ceai, pentru ca am descoperit intr-un magazin niste ceaiuri medicinale exceptionale. Ceaiurile respective nu sunt deloc scumpe, insa m-a surprins varietatea lor, si pentru prima oara in peregrinarile mele prin supermarketuri, am gasit un raion intreg de ceaiuri romanesti, cu toate indicatiile necesare pe eticheta.

Proprietarile curative ale ceaiurilor sunt regasite in absolut toate plantele de ceai, iar ceaiurile medicinale nu sunt altceva decat  produse naturale, care au in compozitie diferite combinatii de plante benefice in tratarea unor diferite afectiuni.

Fiecare planta de ceai constituie, in sine, atat un sortiment cat si o varietate de posibilitati pentru amestecuri de ceaiuri medicinale.  Pornind de la evenimentul in cauza, ceaiurile pe care le-am cumparat sunt produse de Plafar, in Bucuresti, si sunt spre marea mea incantare, vrac.

Ceaiuri medicinale:

Ceai de tei – Ceaiul de tei este unul dintre cele mai cunoscute si folosite ceaiuri din tara noastra. Acesta are un efect calmant, emolient (combate starea de uscaciune a mucoaselor), sedativ, usor antispastic, expectorant, sudorific.
Utilizare: in mod traditional, trateaza tusea de diverse etiologii, starile de neliniste la adulti si copii; favorizeaza eliminarea apei pe cale urinara.
Mod de preparare: – infuzie – se toarna o cana de apa clocotita peste 1 lingurita de flori de tei, se acopera 10-15 min, apoi se strecoara si se consuma la tempertatura camerei.

Ceai de soc: Ceaiul de soc provoaca transpiratia intensa, scaderea in greutate si ajuta la eliminarea toxinelor. Este folosit ca adjuvant pentru indepartarea gripei, a bronsitelor sau a virozelor.
Utilizare: in mod traditionat favorizeaza eliminarea apei din organism, detoxifierea si pierderea in greutate; trateaza nevralgiile de diverse etiologii.
In mitologia romana socul este cunoscut sub denumirea de “arbore malefic”, arborele cu radacina ca un cap de om. Germanii cred ca trebuie sa ii ceri voie inainte de a-i taia cateva ramuri, pe care le folosesc ca talisman, in descantece sau in vraji. Medicii Greciei si Romei Antice foloseau mai ales frunzele si florile de soc, pentru efectul lor diuretic si purgativ.

Ceai de cozi de cirese: Dincolo de faptul ca sunt foarte gustoase, datorita continutului de saruri de potasiu, saponine, flavonoide, tanin, ciresele au actiune detoxifianta si diuretica, remineralizanta si depurativa, de normalizare a tranzitului intestinal, favorizand digestia.
Utilizare: in mod traditional, in afectiuni ale aparatului urinar.
Ciresul japonez – Sakura, incarcat cu flori roz, de o rara frumusete, in are denumirea de la printesa Konohana Sakuya, care, in mitologia japoneza, era simbolul gingasiei si al prospetimii. De aceea, la festivitatile de nunta din Japonia, se serveste un ceai de sakura, ca simbol al fericirii fara sfarsit.

Ceai de “trei frati patati” (panselute) – Trei frati patati este planta cea mai cunoscuta drept remediu al alergiilor.
Utilizare: in mod traditional, in afectiuni dermatologice, eczeme, urticarie, acnee, afectiuni renale, reumatism.
Se spune ca au fost odata trei feciori de imparat, frumosi si viteji, care s-au pornit sa biruiasca un balaur infricosator. Odata rapus balaurul, toata fata si pielea feciorilor s-au umplut de bube, iar din frumusetea lor stralucitoare n-a mai ramas nimic. Cum nu se mai puteau arata asa in lume, ei s-au pus in genunchi si au inceput a se ruga cu lacrimi la tatal din ceruri, sa le curme suferinta. Iar Dumnezeu le-a ascultat ruga, si i-a transformat pe cei trei frati intr-o floare cu tulpina frageda, miros abia simtit si suav ca tineretea lor, care vindeca toate bolile pielii. Acea floare se cheama si acum “trei frati patati”. Cunoscuta inca din Evul Mediu, aceasta planta este utilizata in special pentru “curatirea sangelui”.

Ceai de anghinare: ceaiul de anghinare mai este un bun adjuvant in unele afectiuni ale inimii care se manifesta prin hipertensiune, ateroscleroza si angina pectorala. Cercetarile mai noi atribuie anghinarei proprietati antimicrobiene.
Pentru a prepara ceaiul de anghinare se va proceda in felul urmator: intr-un vas se pune o lingura de frunze maruntite care se oparesc cu 500 g apa clocotita. Dupa racire se strecoara lichidul si se indulceste cu zahar. O parte din ceai se bea dimineata pe stomacul gol, dupa care bolnavul va sta culcat o jumatate de ora pe partea dreapta. Restul cantitatii de ceai se va bea in cursul zilei cu o jumatate ora inaintea meselor principale.

In curand voi reveni cu mai multe ceaiuri medicinale, iar in ce priveste accesoriile, gasiti pe Goingout.ro un articol despre cani de ceai.

Deasemenea, in mai multe ceainarii si cafenele din Bucuresti am avut la dispozitie si sortimente simple, si atat de bune, de ceai. 🙂