Sofran

Planta de sofran este originara din insula Creta (denumit „krokos”), dar unele documente amintesc de sumerienii care il utilizau acum 5000 de ani. Grecii si arabii foloseau sofranul drept un puternic afrodisiac.

Romanii utilizau florile de sofran in loc de parfum, presarandu-le in bai si alte incaperi de mici dimensiuni. In Evul Mediu era utilizat in bucataria pretentioasa a nobililor,  datorita faptului ca era considerat simbolul bogatiei, ca urmare a costului sau foarte ridicat.

Cel mai cunoscut preparat este orezul cu sofran, intalnit atat in bucataria chineza, cat si in cea indiana.

Sofran:

– este si un medicament, ale carui proprietati terapeutice au fost cunoscute inca din antichitate.  Efectele sale sunt apreciate si astazi in medicina moderna: consumul alimentar cu sofran actioneaza benefic asupra inimii, a aparatului respirator, este un antioxidant natural, contracarand formarea tumorilor.  Are proprietati anitinflamatorii (tincturi), fiind si un bun digestiv. Mai este utilizat si impotriva impotentei si sterilitatii. Important este sa fie utilizat cu mare atentie, in cantitati minimale.

Oamenii de stiinta au constatat ca planta de provenienta mediteraneana contine o substanta, curcumina, care poate opri extinderea celulelor grase in organism. Aceasta actioneaza direct asupra angiogenezei – procesul de formare a vaselor de sange, in conditii normale sau patologice, care permite cresterea si expansiunea tesutului adipos.

Pe langa faptul ca ajuta persoanele supraponderale sa scada in greutate, s-a dovedit ca planta de sofran contribuie la scaderea colesterolului nociv din sange, precum si la ameliorarea steatozei hepatice (ficat gras).

Sofran