Injectii cu serotonina pentru vacile din industria laptelui

Marketingul care promoveaza produsele lactate abunda in imagini cu vacute fericite si relaxate care (nu-i asa) vor da omului, cu mare si deosebita placere, laptele matern. Nu conteaza ca, pentru a putea produce lapte, sunt insamantate artificial prin metode mecanice, la fel cu nu conteaza ca viteii sunt luati de langa mamele lor la cateva zile dupa nastere, pentru a nu consuma pretiosul lichid care va fi folosit pentru producerea cascavalului la care unii nu nu pot renunta, fiindca e gustos.

Problemele fermierilor din industria laptelui apar in momentul in care vacile cad in depresii severe datorita despartirii brutale de vitei, ceea ce duce (abia aici intervine sensibilitatea fermierului) la scaderea productivitatii si la imbolnaviri. Contrar imaginilor promovate peste tot, cu o nesimtire cinica, vacile nu sunt fericite atunci cand li se omoara copiii. Da, este de mirare pentru istetii fermieri, dar ele se incapataneaza sa fie deprimate in urma acestui tratament.

Cum sensibilul fermier e foarte iubitor cu vacutele sale, pe care le ingrijeste ca pe ochii din cap atata vreme cat sunt “vaci bune de muls”, s-a gandit la o solutie inedita (nu cinica, in niciun caz): injectarea cu serotonina, “hormonul fericirii”.

Nu stim daca fericirea chimico-hormonala e ceea ce le trebuie vacutelor deprimate, dar sigur e fericire pura pentru fermieri, fiindca experimentele au aratat ca problemele de sanatate (hipocalcemie, care aduce cu ea scaderea imunitatii si probleme digestive) dispar ca prin farmec in urma acestor “shot-uri” cu serotonina.

Ca atare, iata solutia optima! De ce sa incerci sa imbunatatesti conditiile sau sa renunti la acest aliment care n-are nicio legatura cu sanatatea omului (fiindca de-a animalului nici nu poate fi vorba), cand poti face niste injectii cu fericire?
Intrebarea care urmeaza pe calea bunului simt este: de ce nu-si administreaza fermierii cateva injectii cu fericire, lipsindu-se de chinuirea unor animale nevinovate?